Un subiect inedit…in cadrul temei concursului
Hartia igienica este un produs de larg consum despre care specialistii in marketing spun ca face parte din categoria bunurilor „low-involvment" (ceea ce inseamna ca procesul de achizitionare presupune o implicare minima din partea consumatorului). Lucru valabil si pentru alte bunuri, gen sapun sau pasta de dinti, al caror volum de vanzari este un indicator al gradului de civilizatie al unei societati. Dar, sa ne inchipuim acum ce efect ar avea aceasta hartie igienica daca ar fi imprimata cu un mesaj publicitar, o caricatura, un text, un logo sau o imagine (pe toata lungimea rolei). Trecand peste falsa pudoare, ea ar constitui o adevarata oportunitate de afaceri.
Comercializarea de hartie igienica imprimata este o noutate chiar si pentru piata americana, cu atat mai mult pentru piata noastra. Afacerea a cunoscut un adevarat boom in toamna anului 2001, cand o companie din California a scos pe piata suluri pe care erau tiparite chipurile unor dictatori si ale unor teroristi. La pretul de 5 $ pentru un set de patru suluri, intreprinzatorul nord-american a vandut atunci mai mult de 10.000 de bucati, atat prin propriul magazin, cat si on-line. In 2002, o companie din Germania l-a imitat, intr-un fel, lansand pe piata hartia igienica tiparita cu texte extrase din romane politiste (nemtii au mers pe ideea ca toaleta este „unul dintre putinele spatii unde oamenii mai citesc"). Ulterior, cateva agentii de publicitate din Marea Britanie au inceput sa foloseasca intens hartia igienica, precum suport pentru mesajele clientilor lor,.
In general, hartia igienica este disponibila gata taiata la dimensiunile standard. Hartia reprezinta un strat subtire de fibre vegetale si, in cazul multor sortimente, compozitia cuprinde si fibre de lemn. Cerneala folosita la tiparire trebuie sa aiba o formula speciala care sa nu atace pielea, sa fie organica, non-toxica, biodegradabila si sa nu pateze. In general, sunt folosite cernelurile pe baza de apa, datorita posibilitatilor de reciclare a apelor reziduale rezultate in urma procesului de imprimare.
Pentru a tipari ceva pe hartie igienica, se apeleaza la tehnica numita flexografie (utilizata si la imprimarea pe servetele, hartie pentru ambalaje sau pe tapet). Se folosesc, de regula, cerneluri cu uscare rapida, pe baza de apa (cu vascozitate mica), fiind astfel respectate normele de protectie a mediului. Apa reziduala generata in urma procesului de tiparire poate fi purificata cu usurinta. Este o tehnica utila cand se doreste tiparirea unui volum destul de mare de hartie, deoarece permite reproducerea atat la o culoare, cat si in policromie.
Hartia igienica dateaza din sec. al XIV-lea, cand a fost produsa special pentru folosinta unui imparat chinez. Forma ei diferea, insa, de ceea ce cunoastem astazi – hartia se livra sub forma unor foi de aproape 1 mp. Lucrurile s-au ameliorat pe la jumatatea sec. al XIX-lea, cand au aparut pachete de cate 500 de bucati impaturite, asemanatoare pachetelor actuale de servetele, iar in 1890 compania Scott Paper Co. a introdus tubul de carton pe care se infasoara hartia, obtinandu-se, astfel, un plus de comoditate in utilizare. In pofida faptului ca era principalul producator de pe piata, Scott Paper Co. a refuzat sa-si puna numele pe noul produs, considerand ca asocierea numelui sau cu articolul de igiena atat de "greu de pronuntat" nu i-ar fi favorabila. Au existat insa firme distribuitoare care nu au manifestat asemenea retineri, acceptand ca hartia igienica sa fie comercializata sub numele lor. Astfel, la inceputul secolului al XX-lea, Waldorf Hotel din New York devenea lider mondial in afacerea cu acest bun de larg consum.
Marea criza a hartiei igienice
In seara zilei de 19 decembrie 1973, canalul american NBS a difuzat ca de obicei programul de divertisment "Johnny Carson Show", program ce se bucura, datorita farmecului animatorului Johnny Carson, de un succes deosebit. Cu cateva ore inainte de inceperea show-ului, unul dintre textieri i-a atras atentia lui Carson asupra unei stiri: conform acesteia, un congressman criticase guvernul pentru faptul ca rezerva nationala de hartie igienica era prea mica. Ideea i-a suras lui Johnny Carson, care a dezvoltat-o in timpul spectacolului intr-o cascada de gaguri. S-a intamplat, insa, ca nenumarati ascultatori, incredintati ca aluziile ironice ale actorului ascund un substrat real, sa ia gluma in serios. In dimineata urmatoare, ei s-au grabit sa cumpere hartie igienica pentru a-si completa rezervele casnice. Treptat, zvonul ca nu va mai exista hartie igienica s-a raspandit, fara nici o legatura cu contextul hilar din care informatia fusese extrasa. Alti americani s-au indreptat, in graba, spre diverse magazine pentru a cumpara hartie igienica. Diferiti cumparatori, vazand oameni cu carucioare pline de hartie, au dedus ca se va intampla ceva si au trecut si ei la achizitionarea de hartie igienica. In scurt timp, magazinele si apoi depozitele, cu stocuri calculate pentru un consum normal, s-au golit de pretiosul produs, stivuit acum in casele cetatenilor.
Cei care n-au apucat sa cumpere, vazand rafturile goale, au tras singura concluzie "logica": "Pe piata americana s-a instaurat o criza de hartie igienica." Ca urmare, au inceput sa o caute cu disperare prin alte magazine, marind cererea si amplificand senzatia unei crize a produsului. In zadar, au intervenit autoritatile, incercand sa tempereze populatia agitata, in zadar, au oferit explicatii normale si rationale, in zadar insusi Johnny Carson a precizat in show-ul sau ca totul a fost doar o gluma - toata lumea era convinsa ca S.U.A. este amenintata de o criza de hartie igienica. Abia dupa trei saptamani, cand marii producatori de hartie pentru toaleta au livrat cantitati indestulatoare magazinelor, „criza"a trecut. A fost pentru prima oara in istoria S.U.A. cand consumatorii au creat o penurie majora a unui produs. In prezent, pe piata americana de hartie igienica volumul de vanzari a atins valoarea de 2,4 miliarde $ anual.