KDO

Cea mai frumoasa declaratie pe care am primit-o....

Sunt in tren. Ma intorc de acasa…am fost sa-l vad pe tata. Mi-ar fi placut sa fi mers si EL cu mine, dar nu a putut… “Iubito, incearca sa ma intelegi! Nu pot sa-mi iau liber acum. Trebuie sa ma intalnesc cu D-l Jianu…stii cat e de important pentru mine! Trebuie sa inchei afacerea asta!” Am plecat atat de furioasa! Nici nu l-am sarutat de ramas bun… De cand a primit promovarea nu mai are timp de nimic…nu mai are timp de mine!

Ma trezesc brusc. “Biletele la control!” Caut repede in geanta… Doamne, unde l-am pus? Ma caut in buzunare si usurata ii intind biletul. Nasul se uita cu dezamagire ca mi-am luat bilet. Ar fi baut si el o cafea azi. M-a enervat. Visam ca sunt cu EL in fata unui semineu, flacarile se reflectau in ochii mei... Se juca cu mana in parul meu… Tresar din nou. In compartiment intra mai multe persoane. Privesc pe geam. Desenez figurine pe aburul care se scurge pe sticla murdara. Langa mine cineva face un rebus, in fata un domn mai in varsta priveste in gol… imi aduce aminte de tata. Oare la ce se gandeste? Oare unde merge? Il asteapta cineva acolo unde merge? Oare e fericit, trist sau doar absent?

Il sun sa vina sa ma astepte la gara. “Puiule, sunt intr-o sedinta acum. O sa intarzii diseara! Cred ca esti foarte obosita de pe drum, deci cred ca ar fi bine sa nu ma astepti! Te iubesc!” Nu-i nimic… M-am obisnuit... Iau un taxi. Printre lumini, claxoane, cladiri, am timp sa ma gandesc la noi, la toti anii astia impreuna, la nunta din toamna, la copilul pe care visam sa-l avem. Vreau sa fie fetita…Ileana, ca pe mama! Doamne, daca ar fi fost in viata cat s-ar fi bucurat sa-si tina nepotica in brate! Mi-au dat lacrimile… Ma trezeste vocea soferului. “Doamna! Doamna! E bine daca va las aici?” “Ma scuzati. Da, aici e bine!” Am ajuns in sfarsit… A fost atat de aglomerat traficul! Platesc soferului si intru pe poarta…

La lumina lampilor din gradina zaresc un plic langa poarta, agatat de o crenguta. Il deschid… Inauntru, un bilet cu un singur cuvant: ”Te…” Pe alee, ma astepta un altul, care continea de asemenea un cuvant: “…astept”. Imi bate atat de tare inima… Nu-mi vine sa cred! Grabesc pasul. Pe usa de la intrare un alt plic: “Mi-ai lipsit atat de tare! Te iubesc!” O, Doamne! Intru in casa. Simt un miros cald…de iasomie… Imi las haina in cuier si, nerabdatoare, urc scarile… Pe trepte petale rosii de trandafir. Deschid usa si il vad…elegant, zambitor, asteptandu-ma! Raman fara cuvinte acolo, in prag si il privesc cu lacrimi in ochi. Ma ia in brate, ma strage tare si ma saruta fierbinte. “Mi-a fost atat de dor de tine!” Parea ca visez. Cand in sfarsit ii dau drumul, incep sa ma plimb prin camera, uluita de toate pregatirile pe care le facuse. Observ in mijlocul sufrageriei o masa aranjata simplu, cu 3 lumanari, doua pahare de vin si doua farfurii cu tacamuri. Inainte sa apuc sa intreb ceva, imi intinde un cadou frumos impachetat si imi cere sa-l deschid. Rup repede ambalajul… Inauntru, o superba rochie rosie, eleganta, simpla, cu doua bretele subtiri. Il imbratisez puternic si fug sa ma schimb. Pana m-am intors, el aranjase deja masa si ma privea.. Ochii aia mari, negri, ma patrundeau si ma faceau sa simt fiori prin tot corpul… “Doamne, cat esti de frumoasa!”

In fundal, o muzica ambientala… Ma asez la masa… Nu-mi vine sa cred ca a gatit…ca a facut toate astea pentru mine! Dupa o cina minunata, imi spune ca mi-a pregatit o surpriza. Ma leaga la ochi si prin intuneric ma duce in dormitor. Am atatea emotii… Ma dezleaga si nerabdatoare deschid ochii… In mijlocul camerei o inimioara din lumanarele parfumate, pe pat o lenjerie de saten aurie si peste tot petale de trandafiri… Se pune in genunchi si scoate o cutiuta pe care o deschide.. “Vrei sa fii sotia mea?” Nu pot sa ma abtin si izbucnesc in lacrimi. Incep sa tip cu o voce ragusita: “Da! Da! Vreau!” Ma ia in brate si ma invarte! Hotarasem sa ne casatorim de ceva vreme, dar nu m-a cerut niciodata…oficial. Sunt cea mai fericita femeie de pe planeta!

Sunt atat de ametita…poate de la vin… Ma ridica pe brate si ma aseaza pe pat. Simt ca plutesc… Simt ca totul e ireal, ca e doar un vis... E noaptea noastra…sunt a lui, e al meu… Ne contopim, devenim o singura fiinta. Nimic altceva nu mai conteaza, doar noi doi. Un singur trup, doar eu si el…

Acest mesaj a fost modifict ultima data: 15-02-2010 06:57 PM de diana_patru.

FII MEREU UN RASARIT DE SOARE CU CHIP DE INGER,VREAU CA FOCUL DIN INIMA TA SA ARDA ODATA CU FOCUL DIN INIMA MEA,CA DOUA FLACARI PE ACEEASI LUMANARE,TE IUBESC ,IUBIREA MEA SUPREMA!

Te iubesc pentru ca ... imi alungi singuratatea intr-o lume plina si aglomerata.Te iubesc pentru ca, fara tine e greu si nu ma pot regasi.Te iubesc si sunt definitia fericirii eterne.Te iubesc pentru simplele banalitati pe care le faci, te iubesc pentru ca bei apa, pentru felul in care te incalti, pentru felul in care porti diferite obiecte.Te iubesc pentru linistea daruita clipelor alaturi, te iubesc pentru ca imi zambesti, pentru ca ma alinti, pentru ca ma atingi,imbratisezi...Te iubesc pentru ca sarutul tau ma face sa simt ca traiesc fara regrete..Te iubesc pentru ca noptile sunt minunate alaturi de tine, triste cand lipsa ta umbreste zambetul meu...Te iubesc pentru ca traiesc implinirea mea totala.Te iubesc pentru ca esti totul meu.Te iubesc pentru viitorul meu, al nostru..Te iubesc cand te alinti, te ador cand imi vb .Te iubesc pentru a tot ce esti, realizezi sau nu.Te iubesc in mod obsesiv...Te iubesc in mod patetic...Te iubesc orbeste...Te iubesc .Stii ce? Te iubesc si pentru simplul fapt ca existi.

Sunt zile in care mi se pare ca nimic nu-mi merge bine, ca as vrea mai mult, ca nu voi avea niciodata ce vreau acum! In clipa asta as da totul pentru o noapte. O noapte in care visele sa nu se mai sfarseasca, o noapte din care sa nu ma mai trezesc, o noapte in care sa nu ma gandesc ca va veni si o dimineata in care visul se va sfarsi si eu voi ramane ca Cenusareasa fara print, fara caleasca, fara vis... O noapte fara cuvinte, doar cu priviri, doar cu suflete! Cuvintele sunt inselatoare si te tradeaza cand te astepti mai putin. De aceea nu le vreau, am nevoie doar de tacere, de liniste. O liniste in care singurele care vorbesc sunt sufletele. Ele nu pot minti, nu pot insela, sunt pure. M-as lasa cuprinsa in brate de un astfel de suflet care nu stie sa minta si m-as pierde intr-o lume ireala, doar pentru o noapte, doar pentru o clipa, doar pentru a simti ce n-am simtit nicicand. As uita ca dimineata, sufletul ia forma umana, deci inselatoare, si magia se risipeste. Mi-ar fi teama ca visul s-ar pierde in ceata noptii ce se sfarseste. Vreau doar o noapte... o noapte si nici o zi...

Trebuie sa recunosc ca in primul an de casatorie a fost un cosmar. Nici unul dintre noi nu era obisnuit sa dea explicatii pentru ceea ce face, sa lase de la el, astfel dupa nenumarate certuri eu am ajuns la concluzia ca trebuie sa ne despartim. Am stat despartiti cateva zile si apoi m-am trezit in fata usii cu sotul meu, inarmat cu un buchet de flori si astfel mi-a facut prima declaratie din inima:

" De cand suntem impreuna viata mea a prins contur si de acest lucru mi-am dat seama in aceste zile in care am stat fara tine. Mi-e dor de certurile aprinse pe care le aveam, de impacarea dulce care urma, de mancarea arsa pe care mi-o faceai, de miile de apeluri pe care mi le dadeai cand ieseam cu baietii, mi-e dor de tine... Mi-am dat seama ca viata fara tine nu are nici un farmec. Te rog sa ma ierti...am gresit amarnic ca nu te-am apreciat cand ai fost alaturi de mine...Vrei sa fii din nou sotia mea? "

Mi-a daruit buchetul de flori si intr-o cutiuta un inel, o noua cerere in casatorie cu ajutorul careia am facut cel mai intelept gest, m-am intors la jumatatea mea. Acum avem un baietel de 4 ani si viata noastra a ramas la fel de condimentata.

[b]Este atat de frig si incerc sa te incalzesc cu dorinte
Aprise de inocenta sentimentelor ce alearga in suflet
Inghetand fiinta lui demonica surprinsa de-un zambet
Ascuns printre picaturi de ploaie asteptand noi sentinte.
Te iubesc!

Aceasta declaratie de dragoste mi-a trimis-o sotul meu (pe atunci eram doar iubiti) cand era in armata: " E noapte! Tarziu, in noapte ….stelele stralucesc la fereastra mea,aducandu-mi aminte de stralucirea ochilor ta, stralicire ce nu cred c-am sa o pot uita vreodata.Mi-e dor de tine! Cand spun aceste cuvinte intreaga mea fiinta tresare.Am crezut eu vreodata ca pot exista asemenea sentimente? Dar aceste sentimente numai cel ce iubeste cu toata fiinta sa,numai cel ce a atins culmile dragostei,poate sa le cunoasca. Eu le-am cunoscut asa cum nimeni nu le va cunoaste vreodata,asa de mare este iubirea mea pentru tine iubirea mea,e chiar mai puternica decat la inceput si nimeni nu o va distruge:nici distanta,nici timpul si chiar nici moartea pentru ca iubirea noastra e mai puternica decat orice fiinta din UNIVERS.Ce sa-ti mai spun? Ca TE IUBESC mai mult decat meriti? Ca dragostea nu e nemarginita? Asta cred ca stii, ca “TE IUBESC,nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce sunt eu cand sunt cu tine”.
Am suferit atat de mult pentru iubirea asta,chiar mai mult decat poate suferi cineva intr-o viata! Si totusi nici chiar suferinta nu ma mai inspaimanta!Mai tare ma inspaimanta faptul ca as putea sa te pierd!Dar nu,nu renunt, voi lupta pentru dragostea mea!
Oriunde ma intorc, oriunde merg, tu esti acolo,esti acolo pentru ca eu te port in mintea si in inima mea si te voi purta mereu iubirea mea. TE IUBESC MAI MULT CA LUMINA OCHILOR MEI."
Si acum ne iubim la fel de mult ca atunci si avem si o fetita.

M-am trezit intr-o dimineata,gandindu-ma la viata mea.Ce aveam eu in ea? Aveam o mama, un tata frati si surori...dar mai presus de toate aveam un suflet.Sufletul meu.Un suflet fara culoare care isi dorea sa traiasca.Ma uitam pe cer si ma intrebam: ce-am sa fac eu azi?Nimic. Erau doar nori si vant, se pregatea de furtuna, de parca era inainte de razboi...simteam ca imi doresc sa stau doar pe margine sa privesc vietile altora, clipele de fericire si de iubire,parca totul se invartea in jurul meu, auzeam doar rasete de bucurie, oameni care se iubeau si isi purtau de grija unul altuia, era o lume din care imi doream sa fac parte, sa nu mai traiesc in singuratate in tristetea inchisa in sufletul meu ,tristete pe care nu am vrut sa o recunosc ca exista si doare,imi doream un univers al meu si al lui.A lui cine?Ma intrebam si imi raspundeam singura: a lui cel care sa ma iubeasca.Dar cine sa ma iubeasca pe mine? Cine ?Cine poate sa ma readuca la viata sa simt caldura razelor de soare, sa simt ploaia si furtuna motiv de bucurie?
Doar tu. Pe tine te-am zarit ,stateai si priveai dintr-un colt de bucurie,te bucurai ca traiesti,ca poti sa zambesti...curios, s-a apropiat bucuria de tristete ,s-au privit, si-au dat mana, pentru o clipa tristetea a cunoscut bucuria sufletului tau,iar tu ai varit o raza de soare in sufletul meu fara culoara,te-ai intristat vedeam asta in ochii tai..iar eu zambeam si simteam ca viata mea capata un sens,ca de azi bucuria cu tristetea vor merge alaturi una langa alta zambind , fara regrete...si asa s-a nascut dragostea noastra...din clipa aceea am constriut universul de care aveam atata nevoie. Acum era universul nostru...si totusi norii nu se razbunau,si-au varsat lacrimile asupra noastra,erau lacrimi de fericire sufletul meu! Lacrimi pe care le-am varsat doar alaturi de tine,lacrimi pe care le-as varsa in fiecare clipa,azi de fericire maine de de dor,si-apoi de tristete pentru minutele in care iiti simt absenta si iti doresc mangaierea sa o simt pe obrazul meu.
Doar azi simt ca am suflet,simt ca traiesc doar pentru ochii tai pe care nu i-as mai face niciodata sa planga pentru zambetul tau care imi alunga tristetea , pentru vocea ta care imi alina inima, pentru tine sufletul meu , pentru tine! Tu care imi dai putere sa vad viata ca o poveste.
M-ai invata sa rad, sa iubesc tot ceea ce ma inconjoara, tu cu bunatatatea sufletului tau de aur,m-ai invatat ca dupa ploaie vine soare, ca nimic in lumea asta nu are sens fara suflet...Asa cum eu nu am sens fara tine sufletul meu, asa cum eu sunt centrul universului tau,cum viata ta fara mine pare un copac fara radacini, asa inima mea nu e intreaga in clipele cand esti departe de mine.
Ieri ma intristam, tu te bucurai.Azi din bucurie si tristete am construit fericirea noastra,sufletul meu!Fericire fara de care nu as fii eu, nu as fii ceea ce sunt azi pentru ca esti alaturi de mine la bine si la greu, pentru ca esti vocea glasului meu,esti barbatul de care am nevoie sa ma simt femeie,esti barbatul pe care il iubesc mai mult ca propria-mi viata, esti barbatul fara care nu pot trai.Am nevoie de tine sa pot visa.Am nevoie de tine pentru ca te iubesc.Da te iubesc!te iubesc asa cum spicele graului copt in arsita verii adora roua diminetii.Da te ador! Asa cum luna adora stelele si vraja noptilor.O spun si o repet la infinit: te iubesc sufletul meu!Voi fii mereu aici , doar stiga-ma,si voi venii!Voi pretui mereu caldura sufletului tau.Asa cum pamantul pretuieste stropii de ploaie.Iti multumesc pentru tot ceea ce imi oferi pentru ca mi-ai facut un loc al meu in inima ta.Iti multumesc pt ca ma iubesti.

Intr-o dimineata devreme ridicand misteriosul val al noptii din perna varfului de munte,soarele trandafiriu,era acolo,si am vazut,chipul iubirii fara a mai vedea ramurile inmugurite ale amintirilor ce-au fost candva,,a uit cum viata se scurge ca un val de apa si vreau sa-ti spun ca viata cuprinde dragostea si dorinta.

viata se scurge ca apa unui rau,sosotind in timp ce curge,esti tu sau e doar o raza de soare? esti tu sau un boboc ce infloreste,eu sunt secretul pe care nu il poti ascunde,sunt gestul ce nu-l poti uita,oare sunt doar eu in gandurile tale,,,sunt in toate intrebarile si raspunsurile tale,si oare iti ocup toate visele tale?,sau sunt in raza privirii tale,

ma poti vedea oriunde privesti? Sau e doar un vis frumos?

Spune-mi,daca te-as prinde intr-o zi si ti-as saruta talpa piciorului,nu-i asa ca ai schiopata putin dupa aceea,de frica sa nu-mi strivesti sarutul.
n-am spus-o eu
a spus-o Nichita Stanescu dar mi se pare de departe cea mai frumoasa declaratie